După 4 ani de criză economică, implicit imobiliară, piaÅ£a tranzacÅ£iilor imobiliare a luat o turnură timid-pozitivă în anul 2013. Dacă in 2011-2012, majoritatea tranzacÅ£iilor imobiliare era concentrată pe segmental rezidenÅ£ial  “Prima Casă” È™i relocarea birourilor, anul 2013 este mai activ în mai toate segmentele imobiliare, inclusiv cel rezidenÅ£ial de lux.
SpaÅ£iile comerciale cu vad bun si preÅ£ de închiriere atractiv sunt tranzacÅ£ionate într-un ritm mai alert. Chiriile medii pentru spaÅ£iile comerciale prime, aflate în mod special în centre comerciale sunt de 50 euro/mp/lună, iar cele stradale foarte bine poziÅ£ionate, ajung pȃnă la 70 euro/mp/lună. În ceea ce priveÈ™te preÅ£ul mediu de vȃnzare pentru mp util, acesta este în jur de 1.600 euro. Acivitate există È™i pentru spaÅ£iile mici si medii, iar multe domenii de activitate comercială prosperă sau cel putin încearcă să răzbească in actualul mediu economic.
Chiar È™i terenurile agricole È™i industriale din zonele dezvoltate sau în curs de dezvoltare, au revenit in atenÅ£ia investitorilor. Lipsa infrastructurii rămȃne un impediment pentru dezvoltarea zonelor secundare, puÅ£ini fiind cei care pun înainte viziunea indrăzneaţă ce poate implica multe riscuri, în locul raÅ£iunii È™i a strategiei pe termen lung.

Anul 2013 este anul celor care vor întradevar să facă tranzacÅ£ii imobiliare. Cerere există, desigur mult mai mică decȃt oferta, însă tranzacÅ£ia imobiliară se concretizează în momentul în care preÅ£ul cerut È™i cel oferit devine realist. Cine este bine ancorat în segmentul imobiliar È™i a avut posibilitatea sa urmarească evoluÅ£ia preÅ£urilor în perioada de boom 2004-2008, are un termen clar de comparaÅ£ie. ImaginaÅ£i-vă că mergeÅ£i la un magazin de imbrăcăminte pentru a cumpăra anumite articole de îmbrăcăminte adecvate sezonului respectiv. Acestea au un anumit preÅ£ care în perioada reducerilor poate scădea È™i cu 70%. Nu spune nimeni ca preÅ£ul iniÅ£ial era unul corect, că nu era prea mare. Insă la un moment dat puteaÅ£i cumpăra acele articole de îmbrăcăminte la acel preÅ£, cu un adaos substanÅ£ial.

AceleaÈ™i produse cumpărate atunci, le puteÅ£i cumpăra ulterior la jumatate de preÅ£ sau chiar mai ieftin. De multe ori te simÅ£i chiar păcălit cȃnd descoperi că ai cumpărat o cămașă cu 250 RON È™i o vezi peste 3 luni in magazin cu 80 RON la reduceri. La fel se intȃmplă È™i cu ofertele imobiliare. Nu spune nimeni că nu aveau un preÅ£ mare, supraevaluat, însă preÅ£ul este dictat de cerere. Existau oameni dispuÈ™i să plătească sute de mii de euro pe un apartament de 3 camere, sau minim 1 milion de euro pentru o vilă, oameni care au cumpărat proprietăţi cu sute de mii de euro, milioane de euro È™i le-au văndut la jumatate de preÅ£ forÅ£aÅ£i de diferite împrejurări. E adevărat, 1 Euro în perioada 2006-2008 era cotat la de 3.5 RON. In 2012, 1 Euro = 4.5 RON. Acest lucru nu inseamnă că nu se observă perioada de “reduceri”.
Pe de o parte cumpărătorii cred că nu se mai tranzacÅ£ionează nimic si dacă sunt interesaÅ£i să achiziÅ£ioneze o proprietate, fac adevărate tururi de forţă la diverse imobile, analizează, compară ofertele, negociază È™i renegociază, aproape fiecare crezȃnd că este unicul client care a călcat pragul proprietarului în ultimile luni. Majoritatea consideră că dacă băncile nu mai dau credite aÈ™a de usor, înseamnă că nu mai dau credite deloc sau că toÅ£i cei care achiziÅ£ionează o proprietate, o achiziÅ£ionează apelȃnd la credite.

Continuare...

Editorial scris de Brindusa Mutoiu